Castrarea emoțională

 Unii cred că iubirea este alinare, alții că e un blestem. Din vârtejul format din „mă trezesc”, „lucrez”, „mănânc” și „dorm” căutăm să găsim o evadare prin emoții. Ne alegem jumătatea, sau suntem aleși de către ea. Odată ce am evadat, iubirea adevărată ne face să creștem alături de celălalt…

Cea toxică, să rămânem împietriți,

sau uneori să cădem în gol…

La loc în mijlocul vârtejului în care fiecare zi e la fel cu cea dinainte, numai că acum durerea face diferența. Și ne întrebăm cu ce am greșit? De ce ni se întâmplă asta nouă? De ce nu am primit și noi bilet în trenul ăla afurisit cu destinația fericire?

Motivele pentru care alegem să fim alături de persoana nepotrivită țin de lipsa echilibrului nostru emoțional, lipsă ce ne împinge să dorim ceva ce nu ne face bine. Poate fi greu de înțeles de ce oamenii urmează acest scenariu, de ce decid pentru a le fi rău în loc de a le fi bine. Răspunsul însă este mereu același: pentru că răul ales le oferă recompensa jocului pe care aceștia îl confundă cu dragostea.

În cartea sa, Jocuri pentru adulți, creatorul analizei tranzacționale în psihoterapie, Eric Berne, susținea că oamenii aleg aceste jocuri pentru recompense. Recompensele sunt diferite de la om la om și în funcție de jocul ales, unele dintre acestea fiind deosebit de periculoase emoțional.

Două dintre jocurile de cuplu care produc durere sunt numite sugestiv Violul și Castrarea, cel din urmă fiind o continuare al primului. La fel ca în majoritatea jocurilor și în acestea participanții comută între mai multe poziții. În jocul Violul, unul dintre parteneri se prezintă celuilalt din poziția de Victimă și îl face pe acesta să intre în poziția de Salvator. Jocul are o conotație sexuală explicită, dar Victima nu i se va oferi niciodată Salvatorului. După un timp în care îl lasă pe acesta să se îndrăgostească, îl va acuza de faptul că încearcă să producă violul. În cazul comun Salvatorul devine Victimă, asumându-și o vină imaginară, iar în cazul cu consecințe grave poate deveni Agresor, producând violul efectiv.

Jocul Castrarea apare în momentul în care fostul Salvator își adoptă noua poziție de Victimă, iar fosta Victimă devine Agresorul lui, dominându-l prin manipularea sentimentului de vină imaginată, pentru a obține avantaje de la acesta. Noua Victimă își va duce sentimentul de vină atât timp cât va continua jocul, acceptând cererile Agresorului său.

Castrarea emoțională apare din sentimentul vinovăției imaginate și în alte situații ce nu se supun regulilor acestui joc. Motivul său este însă întotdeauna sentimentul de vină, iar relațiile toxice conduc invariabil către castrarea emoțională a unuia dintre participanți.

Depinde de noi dacă iubirea ne va fi un blestem sau o alinare. Când alegem persoana potrivită și renunțăm la jocuri și recompense ciudate, avem premisa de a fi fericiți.